trigon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trigone.

Pronunție

  • AFI: /triˈɡon/


Substantiv


Declinarea substantivului
trigon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trigon trigoane
Articulat trigonul trigoanele
Genitiv-Dativ trigonului trigoanelor
Vocativ ' '
  1. prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci muiate în sirop.


Traduceri