trigon
Etimologie
Din franceză trigone.
Pronunție
- AFI: /triˈɡon/
Substantiv
| Declinarea substantivului trigon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trigon | trigoane |
| Articulat | trigonul | trigoanele |
| Genitiv-Dativ | trigonului | trigoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci muiate în sirop.
Traduceri
Traduceri