trilemă
română
Etimologie
Din germană Trilemma.
Pronunție
- AFI: /tri'le.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trilemă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trilemă | trileme |
| Articulat | trilema | trilemele |
| Genitiv-Dativ | trilemei | trilemelor |
| Vocativ | ' | ' |
- situație când din trei posibilități existente trebuie să alegi numai una.
Traduceri
Traduceri