Sari la conținut

triplicitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză triplicité.

Pronunție

  • AFI: /tri.pli.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
triplicitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triplicitate invariabil
Articulat triplicitatea invariabil
Genitiv-Dativ triplicității invariabil
Vocativ triplicitate invariabil
  1. (livr.) însușirea de a fi triplu.


Traduceri

Referințe