triptic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză triptyque.

Pronunție

  • AFI: /'trip.tik/


Substantiv


Declinarea substantivului
triptic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triptic triptice
Articulat tripticul tripticele
Dativ-Genitiv tripticului tripticelor
Vocativ ' '
  1. ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentând scene sacre, prinse între ele prin balamale, astfel, încât cele laterale să se poată închide peste cel din mijloc.
  2. serie de trei opere de artă plastică, unite prin conținut comun, care se completează reciproc.
  3. tot unitar constituit din trei părți.


Traduceri