triremă
Etimologie
Din franceză trireme.
Pronunție
- AFI: /tri're.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului triremă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triremă | trireme |
| Articulat | trirema | triremele |
| Genitiv-Dativ | triremei | triremelor |
| Vocativ | ' | ' |
- corabie de război, prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; trieră.
Traduceri
Traduceri