Sari la conținut

tritura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză triturer.

Pronunție

  • AFI: /tri.tuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
tritura
Infinitiv a tritura
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		triturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să tritureze
Participiu triturat
Conjugare I
  1. a transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza.


Traduceri

Traduceri
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=tritura&oldid=990890”