troacă
română
Etimologie
Din germană Trog.
Pronunție
- AFI: /'tro̯a.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului troacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | troacă | troace |
| Articulat | troaca | troacele |
| Genitiv-Dativ | troacei | troacelor |
| Vocativ | ' | ' |
- vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică.
Traduceri
Traduceri