troacă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană Trog.

Pronunție

  • AFI: /'tro̯a.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
troacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ troacă troace
Articulat troaca troacele
Genitiv-Dativ troacei troacelor
Vocativ ' '
  1. vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică.


Traduceri