troc

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză troc.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
troc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ troc troace
Articulat trocul troacele
Genitiv-Dativ trocului troacelor
Vocativ ' '
  1. formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive.


Traduceri