trotil

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Trotyl.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trotil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trotil trotiluri
Articulat trotilul trotilurile
Genitiv-Dativ trotilului trotilurilor
Vocativ ' '
  1. substanță solidă, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen.


Traduceri