trotinetă
română
Etimologie
Din franceză trottinette.
Pronunție
- AFI: /tro.ti'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trotinetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trotinetă | trotinete |
| Articulat | trotineta | trotinetele |
| Genitiv-Dativ | trotinetei | trotinetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură montată pe două roți și dintr-o bază verticală de direcție, care se pune în mișcare fiind împinsă cu un picior.
Traduceri
Traduceri