trotinetă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză trottinette.

Pronunție

  • AFI: /tro.ti'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trotinetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trotinetă trotinete
Articulat trotineta trotinetele
Genitiv-Dativ trotinetei trotinetelor
Vocativ ' '
  1. vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură montată pe două roți și dintr-o bază verticală de direcție, care se pune în mișcare fiind împinsă cu un picior.


Traduceri