trotinetă

română

Din franceză trottinette.

Declinarea substantivului trotinetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trotinetă	trotinete
Articulat	trotineta	trotinetele
Genitiv-Dativ	trotinetei	trotinetelor
Vocativ	'	'

vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură montată pe două roți și dintr-o bază verticală de direcție, care se pune în mișcare fiind împinsă cu un picior.