truc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză truc.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
truc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ truc trucuri
Articulat trucul trucurile
Genitiv-Dativ trucului trucurilor
Vocativ ' '
  1. manevră abilă prin care se maschează realitatea; șotie; tertip; șiretlic; stratagemă.
  2. procedeu folosit de iluzioniști.


Traduceri