turui
Aspect
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /tu.ru'i/
Verb
Conjugarea verbului turui | |
Infinitiv | a turui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
turui |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să turuie |
Participiu | turuit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (fam. și depr.) a vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online