tutungiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă tütüncü.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tutungiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutungiu tutungii
Articulat tutungiul tutungiii
Genitiv-Dativ tutungiului tutungiilor
Vocativ tutungiule tutungiilor
  1. bărbat care vinde într-o tutungerie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe