ulema

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă ulema.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ulema
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ulema ulemale
Articulat ulemaua ulemalele
Genitiv-Dativ ulemalei ulemalelor
Vocativ ulema ulemalelor
  1. membru al clerului musulman (care avea și atribuțiile de legiuitor).


Traduceri

Referințe