ultimativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ultimatif.

Pronunție

  • AFI: /ul.ti.ma'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ultimativ
Singular Plural
Masculin ultimativ ultimativi
Feminin ultimativă ultimative
Neutru ultimativ ultimative
  1. care are caracter de ultimatum; care conține un ultimatum.


Traduceri