ultraj

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză oultrage.

Pronunție

  • AFI: /ul'traʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ultraj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ultraj ultraje
Articulat ultrajul ultrajele
Dativ-Genitiv ultrajului ultrajelor
Vocativ ' '
  1. ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exercițiul funcțiunii) constând din vorbe, gesturi sau amenințări.
  2. jignire gravă.


Traduceri