umblăreț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a umbla + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /um.blə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
umblăreț
Singular Plural
Masculin umblăreț umblăreți
Feminin umblăreață umblărețe
Neutru umblăreț umblărețe
  1. (fam., depr. sau ir.; despre oameni) căruia îi placeumble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească.


Traduceri

Referințe