un

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină unus, una.

Pronunție

  • AFI: /un/ m., /o/ f.


Articol

  1. (substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție)
    Un prieten
  2. (accentuează noțiunea exprimată de substantiv)
    O bucurie se vestea în ochii ei
  3. (dă sens general substantivului)
    Un artist, fie și mai genial decât Paganini
  4. (înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) unul ca..., unul asemenea cu...
    Mi se părea că văd un Platon.
  5. (dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă)
    Un murdar


Traduceri

Referințe