De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din germană Unikat.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
unicat
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
unicat
|
unicate
|
| Articulat
|
unicatul
|
unicatele
|
| Genitiv-Dativ
|
unicatului
|
unicatelor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- obiect sau document într-un singur exemplar.
Traduceri
