Sari la conținut

urmărire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din urmări.

Pronunție

  • AFI: /ur.mə'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmărire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmărire urmăriri
Articulat urmărirea urmăririle
Genitiv-Dativ urmăririi urmăririlor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urmări și rezultatul ei.


Traduceri

Traduceri
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=urmărire&oldid=909549”