urmărire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din urmări.

Pronunție

  • AFI: /ur.mə'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmărire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmărire urmăriri
Articulat urmărirea urmăririle
Genitiv-Dativ urmăririi urmăririlor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urmări și rezultatul ei.


Traduceri