vâltorire
română
Etimologie
Din vâltori.
Pronunție
- AFI: /vɨl.to'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vâltorire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vâltorire | vâltoriri |
| Articulat | vâltorirea | vâltoririle |
| Genitiv-Dativ | vâltoririi | vâltoririlor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vâltori și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri