vâlturare
română
Etimologie
Din vâltura.
Pronunție
- AFI: /vɨl.tu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vâlturare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vâlturare | vâlturări |
| Articulat | vâlturarea | vâlturările |
| Genitiv-Dativ | vâlturării | vâlturărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vâltura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri