vânătorire
română
Etimologie
Din vânători.
Pronunție
- AFI: /vɨ.nə.to'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vânătorire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vânătorire | vânătoriri |
| Articulat | vânătorirea | vânătoririle |
| Genitiv-Dativ | vânătoririi | vânătoririlor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vânători și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri