vêtir

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche vestir < latină vestīre, forma de infinitiv prezent activ pentru vestiō („a îmbrăca”).

Înrudit cu catalană vestir, italiană vestire, occitană vestir, portugheză vestir, română vești și spaniolă vestir.

Pronunție

• AFI: /vɛ.tiʁ/
•  Audio^fișier

Verb

vêtir

1. (v.tranz.; înv.) a îmbrăca, a înveșmânta

   Vêtir un enfant.

se vêtir

1. (v.refl.; înv.) a se îmbrăca, a se înveșmânta

Sinonime

vêtir

• 1: habiller

se vêtir

• 1: s'habiller

Cuvinte derivate

• dévêtir
• revêtir

Cuvinte apropiate

• vêtement

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire