văcălire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din văcăli.

Pronunție

  • AFI: /və.kə'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
văcălire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ văcălire văcăliri
Articulat văcălirea văcălirile
Genitiv-Dativ văcălirii văcălirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a văcăli și rezultatul ei.


Traduceri