văicărire
română
Etimologie
Din văicări.
Pronunție
- AFI: /vəj.kə'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului văicărire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | văicărire | văicăriri |
| Articulat | văicărirea | văicăririle |
| Genitiv-Dativ | văicăririi | văicăririlor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a văicări și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri