vălurire

română

Etimologie

Din valuri (pluralul lui val).

Pronunție

• AFI: /və.lu'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vălurire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vălurire	văluriri
Articulat	vălurirea	văluririle
Genitiv-Dativ	văluririi	văluririlor
Vocativ	vălurire	văluririlor

1. formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online