vătăjire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vătăji.

Pronunție

  • AFI: /və.tə'ʒi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vătăjire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vătăjire vătăjiri
Articulat vătăjirea vătăjirile
Genitiv-Dativ vătăjirii vătăjirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vătăji și rezultatul ei.


Traduceri