vantură

română

Etimologie

Din germană Wanten.

Pronunție

• AFI: /van'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului vantură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vantură	vanturi
Articulat	vantura	vanturile
Genitiv-Dativ	vanturii	vanturilor
Vocativ	vantură	vanturilor

1. (constr.) grindă la acoperișul unei case.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online