veșnicire
română
Etimologie
Din veșnici.
Pronunție
- AFI: /veʃ.ni'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului veșnicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veșnicire | veșniciri |
| Articulat | veșnicirea | veșnicirile |
| Genitiv-Dativ | veșnicirii | veșnicirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a veșnici și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri