ventito

latină

(Latina)

Etimologie

Din veniō.

Pronunție

• AFI: /ˈwen.ti.toː/

Verb

ventitō (infinitivul prezent ventitāre, perfectul activ ventitāvī, supinul ventitātum)

1. a se deprinde să vină

Sinonime

• ventō

Cuvinte apropiate

cuvinte corelate

adveniō antēveniō circumveniō contraveniō conveniō dēveniō ēveniō interveniō inveniō obveniō

perveniō praeveniō prōveniō reveniō subveniō superveniō transveniō veniō ventiō ventō