veredus
(Latina)
Etimologie
Din limba galică *werēdos < din proto-celtică *uɸorēdos („cal”).
Pronunție
- AFI: /weˈreː.dus/
Substantiv
| Declinarea substantivului verēdus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | verēdus | verēdī |
| Genitiv | verēdī | verēdōrum |
| Dativ | verēdō | verēdīs |
| Acuzativ | verēdum | verēdōs |
| Ablativ | verēdō | verēdīs |
| Vocativ | verēde | verēdī |