veux

franceză

(français)

Etimologie

Din vouloir.

Pronunție

• AFI: /vø/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru vouloir.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru vouloir.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru vouloir.

Omofone

• veut, vœu, vœux