vexațiune
Etimologie
Din latină vexatio ~onis.
Pronunție
- AFI: /vek.sa.ʦi'u.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului vexațiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vexațiune | vexațiuni |
| Articulat | vexațiunea | vexațiunile |
| Genitiv-Dativ | vexațiunii | vexațiunilor |
| Vocativ | ' | ' |
- manifestare care vexează; vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; insultă; ofensă; injurie.
Traduceri
Traduceri