vilegiaturare
Etimologie
Din vilegiatura.
Pronunție
- AFI: /vi.le.ʤi.a.tu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vilegiaturare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vilegiaturare | vilegiaturări |
| Articulat | vilegiaturarea | vilegiaturările |
| Genitiv-Dativ | vilegiaturării | vilegiaturărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vilegiatura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri