vintir
română
Etimologie
Din rusă ventelj.
Pronunție
- AFI: /vin'tir/
Substantiv
| Declinarea substantivului vintir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vintir | vintire |
| Articulat | vintirul | vintirele |
| Genitiv-Dativ | vintirului | vintirelor |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia.
Traduceri
Traduceri