Sari la conținut

vintir

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din rusă ventelj.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vintir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vintir vintire
Articulat vintirul vintirele
Genitiv-Dativ vintirului vintirelor
Vocativ ' '
  1. unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia.


Traduceri