virulență
română
Etimologie
Din franceză virulence.
Pronunție
- AFI: /vi.ru'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului virulență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | virulență | virulențe |
| Articulat | virulența | virulențele |
| Genitiv-Dativ | virulenței | virulențelor |
| Vocativ | ' | ' |
- proprietate virulentă a unor organisme.
- capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide.
Traduceri
Traduceri