voaletă
română
Etimologie
Din franceză voilette.
Pronunție
- AFI: /vo̯a'le.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului voaletă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voaletă | voalete |
| Articulat | voaleta | voaletele |
| Genitiv-Dativ | voaletei | voaletelor |
| Vocativ | ' | ' |
- voal mic cu care se garnisesc pălăriile femeiești (acoperind parțial sau toată fața).
Traduceri
Traduceri