voalură
română
Etimologie
Din franceză voilure.
Pronunție
- AFI: /vo̯a'lu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului voalură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voalură | voalure |
| Articulat | voalura | voalurele |
| Genitiv-Dativ | voalurei | voalurelor |
| Vocativ | ' | ' |
- totalitate a velelor de pe o corabie; velatură.
- curbura parașutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a parașutistului.
Traduceri
Traduceri