Sari la conținut

voinicire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din voinici.

Pronunție

  • AFI: /voj.ni'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
voinicire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voinicire voiniciri
Articulat voinicirea voinicirile
Genitiv-Dativ voinicirii voinicirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a voinici și rezultatul ei.


Traduceri