voltijă
română
Etimologie
Din franceză voltige.
Pronunție
- AFI: /vol'ti.ʒə/
Substantiv
| Declinarea substantivului voltijă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voltijă | voltije |
| Articulat | voltija | voltijele |
| Genitiv-Dativ | voltijei | voltijelor |
| Vocativ | ' | ' |
- încălecare a calului din fugă, fără ajutorul scărilor.
- ansamblu de exerciții de acrobatică executate pe cal.
Traduceri
Traduceri