voluptate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză volupté.

Pronunție

  • AFI: /vo.lup'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
voluptate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voluptate voluptăți
Articulat voluptatea voluptățile
Genitiv-Dativ voluptății voluptăților
Vocativ ' '
  1. plăcere mare a simțurilor.
  2. plăcere estetică sau morală deosebită; desfătare sufletească; încântare.


Traduceri