De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din vrăvui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
vrăvuire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
vrăvuire
|
vrăvuiri
|
| Articulat
|
vrăvuirea
|
vrăvuirile
|
| Genitiv-Dativ
|
vrăvuirii
|
vrăvuirilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a vrăvui și rezultatul ei.
Traduceri
