vreasc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă *chvrastŭ.

Pronunție

  • AFI: /vre̯ask/


Substantiv


Declinarea substantivului
vreasc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vreasc vreascuri
Articulat vreascul vreascurile
Dativ-Genitiv vreascului vreascurilor
Vocativ ' '
  1. creangă subțire și uscată, căzută din copac; uscătură; dărâmătură.


Traduceri