vreasc
română
Etimologie
Din slavă *chvrastŭ.
Pronunție
- AFI: /vre̯ask/
Substantiv
| Declinarea substantivului vreasc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vreasc | vreascuri |
| Articulat | vreascul | vreascurile |
| Genitiv-Dativ | vreascului | vreascurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- creangă subțire și uscată, căzută din copac; uscătură; dărâmătură.
Traduceri
Traduceri