vrednic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă vrĕdinŭ.

Pronunție

  • AFI: /'vred.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vrednic
Singular Plural
Masculin vrednic vrednici
Feminin vrednică vrednice
Neutru vrednic vrednice
  1. care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn.
  2. care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală.
  3. care muncește mult și cu folos; harnic; muncitor.


Traduceri