vrednic
Etimologie
Din slavă vrĕdinŭ.
Pronunție
- AFI: /'vred.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului vrednic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | vrednic | vrednici |
| Feminin | vrednică | vrednice |
| Neutru | vrednic | vrednice |
- care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn.
- care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală.
- care muncește mult și cu folos; harnic; muncitor.
Traduceri
Traduceri