wettmachen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din wett + machen.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɛtˌmaχn̩/


Verb


Conjugarea verbului
wettmachen
Infinitiv wettmachen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
machst wett
macht wett
Indicativ imperfect machte wett
Participiu perfect wettgemacht
Verb auxiliar haben
  1. a răscumpăra, a recupera, a da înapoi, a face egal
    Den Verlust hat er innerhalb weniger Tage wettgemacht.

Sinonime