wiederkäuen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din wieder + käuen.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
wiederkäuen
Infinitiv wiederkäuen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
käust wieder
käut wieder
Indicativ imperfect käute wieder
Participiu perfect wiedergekäut
Verb auxiliar haben
  1. a rumega, a rumina