wildern

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din Wild.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɪldɐn/


Verb


Conjugarea verbului
wildern
Infinitiv wildern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wilderst
wildert
Indicativ imperfect wilderte
Participiu perfect gewildert
Verb auxiliar haben
  1. a bracona

Cuvinte apropiate