zăbăvire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zăbăvi.

Pronunție

  • AFI: /zə.bə'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăbăvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăbăvire zăbăviri
Articulat zăbăvirea zăbăvirile
Genitiv-Dativ zăbăvirii zăbăvirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zăbăvi și rezultatul ei.


Traduceri