zăgăluire
română
Etimologie
Din zăgălui.
Pronunție
- AFI: /zə.gə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului zăgăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zăgăluire | zăgăluiri |
| Articulat | zăgăluirea | zăgăluirile |
| Genitiv-Dativ | zăgăluirii | zăgăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a zăgălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri